Micul paradis
Florile, parte a sufletului meu
duminică, 27 septembrie 2015
duminică, 20 septembrie 2015
Weigela - copacul cu flori din copilarie
Weigela...
A fost odata minunea din curtea bunicilor mei.
Pomisorul cu flori care il regaseam langa fantana, inflorit, in primele zile ale vacantei de vara.
Cred ca a fost prima floare de care m-am "lipit" in copilarie.
Acolo, la inceput de vara, imi incanta privirea cu florile sale roz si plapande, copacul cu flori cum ii spuneam eu pe atunci pentru ca nu ii stiam denumirea stiintifica.
Anii au trecut, iar la despartirea de acele locuri, am luat cativa lastari, in plina iarna, in speranta ca voi putea aduce acasa ceea ce atunci indrageam asa de tare.
O incercare esuata. Dar mai mult nici nu stiam ce planta este si unde sa caut ca sa o gasesc.
Insa mai tarziu, cu ajutorul unei doamne iubitoare de flori, am aflat numele si am primit prin posta, primul lastar cu radacina. A supravietuit cativa ani in conditii de balcon (ghiveci), insa am pierdut-o.
Am regasit-o in primavara acestui an intr-o florarie. Era un butas cu cativa muguri. L-am luat acasa, in speranta ca voi avea noroc.
Azi a facut primele flori. Ce bucurie!
Din nou mi-am adus aminte de copacul cu flori din copilarie si de bunica...cea care, cu grija pentru frumos, l-a avut in curte si l-a ingrijit...pana cand am ramas noi in urma ei, sa ne bucuram de ceea ce ea a sadit, undeva...candva.
Aceasta este weigela...si povestea din sufletul meu.
A fost odata minunea din curtea bunicilor mei.
Pomisorul cu flori care il regaseam langa fantana, inflorit, in primele zile ale vacantei de vara.
Cred ca a fost prima floare de care m-am "lipit" in copilarie.
Acolo, la inceput de vara, imi incanta privirea cu florile sale roz si plapande, copacul cu flori cum ii spuneam eu pe atunci pentru ca nu ii stiam denumirea stiintifica.
Anii au trecut, iar la despartirea de acele locuri, am luat cativa lastari, in plina iarna, in speranta ca voi putea aduce acasa ceea ce atunci indrageam asa de tare.
O incercare esuata. Dar mai mult nici nu stiam ce planta este si unde sa caut ca sa o gasesc.
Insa mai tarziu, cu ajutorul unei doamne iubitoare de flori, am aflat numele si am primit prin posta, primul lastar cu radacina. A supravietuit cativa ani in conditii de balcon (ghiveci), insa am pierdut-o.
Am regasit-o in primavara acestui an intr-o florarie. Era un butas cu cativa muguri. L-am luat acasa, in speranta ca voi avea noroc.
Azi a facut primele flori. Ce bucurie!
Din nou mi-am adus aminte de copacul cu flori din copilarie si de bunica...cea care, cu grija pentru frumos, l-a avut in curte si l-a ingrijit...pana cand am ramas noi in urma ei, sa ne bucuram de ceea ce ea a sadit, undeva...candva.
Aceasta este weigela...si povestea din sufletul meu.
duminică, 13 septembrie 2015
duminică, 7 decembrie 2014
duminică, 24 august 2014
sâmbătă, 9 august 2014
sâmbătă, 19 iulie 2014
marți, 15 iulie 2014
vineri, 4 iulie 2014
marți, 4 februarie 2014
luni, 4 noiembrie 2013
duminică, 22 septembrie 2013
joi, 12 septembrie 2013
miercuri, 4 septembrie 2013
marți, 27 august 2013
vineri, 23 august 2013
miercuri, 21 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)